Omul amfibie – Aleksandr Beleaev


omul amfibieRomanul subtirel al lui Beleaev e cel mai bun SF al sau. Din pacate pentru cititorul din 2013, cartea a fost scrisa in 1927 si multe din aspectele-i fantastice nu prea mai sunt fantastice astazi. Eu am citit-o fiindca voiam sa stiu si o varianta a acestei specii de om, in afara de : cel paianjen, cel invizibil, omul maimuta- Tarzan, etc. Carticica se parcurge in aproximativ 3 ore. Citind-o , m-am gandit ca autorul a fost inspirat din „Insula doctorului Moreau” scrisa de H.G. Wells cu vreo 30 de ani urma.

Zona golfului La Plata( Argentina) era intesata de cautatorii de perle si de pescari, negotul cu perle fiind un mijloc de trai daca stiai pe unde sa le cauti si aveai ceva noroc. In larg, dar si pe tarm cateodata, este vazut si auzit sunand din corn „diavolul-marii”, o fiinta jumatate om , jumatate peste. Pedro Zurita, proprietarul unei goelete este fericitul posesor al ideii de a captura fiinta, care pe multi ii ingrozea si de a o folosi la cules de perle pe fundul oceanului.

In paralel veti citi si despre doctorul Salvador, care evident, salva oamenii de prin zona, in special pe cei gravi bolnavi si pe cei saraci. Accesul in mica lui fortareata este interzis. De ce? Fiindca acolo se aflau tot felul de mutanti, incrucisari intre animale, dar si „perla-coroanei”, Ichtyandro, omul amfibie. Rezultatele experimentelor sale erau puse in slujba umanitatii, si totusi, nimeni nu ar fi vazut „cu ochi buni” produsele sale. Copiii erau insanatositi si asta era cel mai important. Unul din micutii pe care ii salvase Salvador este acest Ichtyandro, caruia ii fusesera adaptate branhii de rechin. Echipat cu manusi de inot si ochelari speciali, tanarul, normal din toate punctele de vedere, va deveni pentru oamenii obisnuiti ceva ce inspira groaza. El traieste izolat, in subsolul fortarei lui Salvador, ingrijit si iubit de omul de stiinta.

Pana aici, romanul e un pahar cu apa rece. Masura de sirop ce transforma romanul intr-o bautura racoritoare este dragostea ce se infiripa accidental intre o fatuca frumoasa, Guttiere si Ichtyandro. Acesta nu prea cunoaste obiceiurile oamenilor, de aceea va calca in multe strachini si va fi usor inselat de diversi indivizi, inclusiv de Pedro Zurita, care apuca sa-si indeplineasca visul de a face bani de pe urma lui Ichtyandro. Povestea de dragoste este de asemenea zadarnicita de acelasi personaj nesuferit, care se si insoara cu fatuca de mai sus.

Intr-un final, fara sa dau mai multe detalii, experimentele lui Salvador sunt date in vileag, identitatea omului amfibie este facuta public si are loc un proces prin care se doreste condamnarea lui Salvador si moartea eroului lui Beleaev. Povestea se sfarseste bine daca ne gandim ca tanarul scapa cu viata si innoata catre un alt capat de lume, unde va fi in grija altui om de stiinta, dar se sfarseste si prost pentru amatorii de iubiri parguite, fiindca Guttiere se va casatori cu un barbat normal, de uscat. Spre deosebire de „Mica sirena”, tanarul amfibiu nu ar fi putut trai pe uscat si de aceea iubirea dintre cei doi a naufragiat. Cu tristete, cititorul  constata lipsa Ursulei din desenul animat, care ar fi facut posibila apropierea vesnica a amorezilor. Mai sunt si alte invataminte de tras, dar astea ar trebui extrase de fiecare din carticica. Si daca va plac perlele ar trebui sa cititi musai si cartea.

Anunțuri

Despre cezar

ride in black, think in white !
Galerie | Acest articol a fost publicat în carti și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s