Caravana Harley Davidson 2013


Mie imi place sa scriu despre Harley, motocicletele, dar mai ales despre oamenii ce dau viata acestei vieti. Si pentru ca am ocazia, o fac din nou.

HOG2013 caravanaLegend on Tour 2013 a fost de curand in Bucuresti. Pentru cei ce nu stiu, un cap tractor american style cu semiremorca vopsita cu motociclete, parcheaza in curte si da drumul la hogi prin ograda. Bucurie mare ! Evenimentul este suficient de bine mediatizat printre motociclisti, datorita membrilor clubului, niste angelsi in vorbire si comportament, bine organizati in general. Am primit invitatia si am onorat-o la ora fixa, cu multumiri.

Hogii din ograda, dupa cum spuneam, erau de toate felurile, de la Sporsterul 883, pana la monstrii de 1700 cmc si 330 kg. De toate pentru toti. Eu am ales in acest an un Dyna Wide Glide frumusel ceva mai suplu, 1700 cmc cu pana in 300 kg. L-am asteptat in ograda pana s-a adunat de pe DN1, apoi l-am strans intre coapse sa guiteze. Fata de 883 e o alta poveste. La pornirea motorului, tot ansamblul te zguduie ferm, un fel de salut specific pentru necunoscatori. Comenzile de picior se cauta in prima faza. Unghiurile din genunchi se schimba radical, iar talpile pipaie comenzile spre roata fata. Stiam de la Sportster, dar de data asta parca am o problema cu echilibrul. Alaturi, un domn mic scapa un touring mare pe partea stanga, iar hogul ramane sprijinit parca in teava de esapament. Nu-l mai ridica decat cu ajutorul Staff. Se aduna in final 6 rideri cu veste verzi si seful de trupa cu vesta portocalie.

dyna_wide_glide_big_blue_pearlSe porneste trupa destul de rapid pe un traseu cunoscut an de an, pe trafic de viteza, DN1 Baneasa -Otopeni aeroport. Cu motocicleta m-am dezmeticit destul de rapid. Vitezometrul este suficient. Pozitia in sa comoda, mainile lejere pe coarne, picioarele agatate binisor pe scarite. Eram al 3-lea in formatie si am incercat mereu sa stau in oglinda celui din fata. Dar puteai? Cand era pe stanga, cand pe dreapta benzii. Si mergea incet. Probabil ii era frica sau nu mai mersese decat pe scutere medii. Cel din spatele meu, cu aspect de rider de Dnepr, nu mai avea rabdare. Mai intai a venit langa mine, roata la roata si mi-a zambit cu toata mustata, cateva secunde mai tarziu paraia in tromba pe langa mine in acompaniamentul disperat al claxoanelor auto de pe banda din stanga. Apoi, a trecut si prietenul lui, vibrand. Seful trupei facea semne disperate, apoi m-am linistit cand a inceput si el sa jaloneze in continuu. M-am gandit ca nu-i speranta , asa ca m-am uitat mai mult la ce aveam. In spate nu vezi mare lucru prin oglinzi. Orice vehicul este o linie verticala datorita vibratiilor si cred ca mai rau e noaptea. Curbele mai stranse se iau cu intelepciune, dar in ceea ce priveste motorul pot sa fii rebel. Cuplul se livreaza incet, dar mult; se simte chiar si la turatii mici cand iti tremura camesa pe tine. Orice initiativa de acceleratie se lasa cu paraitul ferm si matur de hog de 1700 cmc. Dupa o fractiune de secunda se invartesc si rotile mai repede, dar accelerarea e o placere pe 1700, este de fiecare data o demonstratie pentru ceilalti, daca au urechi. Baietii din fata intre timp s-au obisnuit cu sculele. Stau in picioare pe scarite ( eu nici nu as putea cred , ca sunt prea avansate), baga liniute cate 2, mai sparie cate un loganist, mai un flic flac intre ei, doar -doar or face vreun nod. Cursa se termina cu bine, riderii din fata nu pareau in apele lor, oricum. Motocicletele se aseaza pe numerele lor de start si urmatorul rider se apropie cu zambetul retinut de motocicleta lui de test precum un cetatean de dobermanul prietenului.

Am recuperat permisul, am dat vesta, ne-am salutat si am plecat. Pe grila liberala era si domnul Tariceanu cu ochelari si interes. Am stat sa-l apreciez pe o tura scurta in ograda. Si el a apreciat pozitiv ce a testat, ca in partid nu mai e nimic de apreciat pozitiv si atunci am plecat si eu multumit. XJR-ul meu de 1300 ma astepta nerabdator la porti. Un buton apasat si demarorul a trezit mai multi cai, si mai multa forta, dar fara fanfaronada, fara fistic. Fara amprenta copitelor de hog e mai putina tresarire. Inca nu a venit timpul hogilor, dar inteleg de ce alegi Harley Davidson la vremea lui. De data asta am inteles mai bine spiritul motocicletei, nu calaretul ei.

multumiri lui Constantin Fota!

pozele sunt de pe http://www.harley-davidson-bucuresti.ro

Anunțuri

Despre cezar

ride in black, think in white !
Galerie | Acest articol a fost publicat în motociclisme și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s