Vechii motociclisti


Eu sunt un motociclist de duminica. Adica nu fac mai mult de 5000 km intr-un an. In 2000, cand mi-am cumparat o motocicleta „adevarata”, toti posesorii de motoare vestice din oras ( Braila ) eram prieteni. Pentru plimbari scurte faceam turul teraselor, apoi ne deplasam in Galati, unde faceam un grup mai mare. Toti ne cunosteam si aveam realmente senzatia ca apartinem unei comunitati exclusiviste. Mai povesteam despre noi, mai povesteam despre motocicletele si ispravile noastre. Intotdeauna eram atasati de 2-3 carciumi (sa le zicem terase) in fiecare oras. Mai rar, se organiza si cate o petrecere dedicata. Mai frigeam cate un purcelus, un miel si invarteam cu totii la frigare. Era bine ca socializam aproape perfect si asta fiindca exista un subiect comun de discutie. Acelasi lucru se intampla si pe vremea comunismului, cand aveam toti un subiect de discutie de interes general. Drumurile lungi le faceam mai greu in grupuri mari, e-adevarat, dar fiecare dintre noi se aventura la cateva intalniri ale motociclistilor. La Snagov ( Bucuresti) mergeam in fiecare an, de exemplu. Altii faceau sejururi lungi prin Europa. Din cand in cand aripile negre ale mortii treceau pe deasupra noastra sa ne frisoneze sira spinarii. Traiam frumos „ieri” si poate cineva se stingea urat „azi”.

A fost mai mult decat motociclism, decat pasiune. A fost un mod de a trai pe care l-am pierdut sau il pierdem pe zi ce trece. Ne cunoastem cu totii si fiindca nu eram foarte multi. Astazi relatiile s-au subtiat ca o ciorba lunga in care s-a pus prea multa apa. Unii dintre noi resimt greutatea unor ani in plus cu responsabilitati mai mari si au devenit mai putini activi, altii nu mai sunt, altii au ramas prea singuri printre sutele de motoare care nu mai stiu limbajul motociclismului, deoarece nu l-au invatat de la stapanii lor. Pacat ! Priviti o motocicleta! Noua sau veche ea spune o poveste mereu. Daca stii sa ii asculti povestea inseamna ca si tu , Motociclistule, ai cateva povesti de spus despre tine si despre partenera ta de aventura-Motocicleta. Din pacate, sunt motoare care nu au nimic de povestit si nici posesori care sa inteleaga altceva dincolo de turatii, pret si decibeliadaugati. Si iata de ce am devenit in timp, motociclistul de duminica ce cauta de fiecare data motociclismul frumos, cel care se consuma cu atentie, incet sau dozat, cu bucurie intensa intre motorul ce abia te astepta sa-l incaleci si tine-barbatul cu suflet si manusi.

Anunțuri

Despre cezar

ride in black, think in white !
Acest articol a fost publicat în motociclisme și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Vechii motociclisti

  1. daniel zice:

    frumos. si eu caut genul asta de motociclism…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s